Dragi utilizatori,
deschidem Atlasul Minunilor Naturii și vă propunem să aflam informații despre cel mai adânc lac din lume, Lacul Baikal.
Situat în sud-estul Siberiei, la 80Km de granița Mongoliei, Baikal este cel mai spectaculos lac din lume, având adâncimea de aproximativ 1.640m. Cu imaginea lui fără seamăn, de semilună, cu un contur brăzdat de numeroase golfuri și peninsule, Lacul Baikal are o lungime de 636km și o lățime de 48km.
Lacul Baikal a fost descoperit în anul 1643 de către K. Ivanov și V. Kolesnikov, iar în 1675, cunoscutul călător și diplomat român Nicolae Milescu Spătarul, cunoscut în descrierile în limba rusă sub numele de Nicolae Spafarovici, în drum spre China, l-a ocolit prin partea sud-vestică, făcându-i și o descriere amănunțită. De atunci lacul a constituit obiectul multor expediții, fapt ce a permis elucidarea problemelor deosebite privind geneza depresiunii, adâncimea, regimul hidric, plantele și animalele ce trăiesc în el.
Baikal nu este doar cel mai adânc lac al Terrei, ci este, de asemenea, și cel mai vechi din lume. Toate vietățile lacului depind de hrana și oxigenul pe care le produc algele și planctonul la 50 m de suprafața apei. Animalele care trăiesc în adâncuri se hrănesc fie ca și creveții, cu resturile organice care cad din straturile superioare, fie se mănâncă între ele. În fiecare an, pe la sfârșitul lunii ianuarie, lacul îngheață și rămâne înghețat timp de patru sau cinci luni. Foca siberiană sau foca de Baikal, care este specifică lacului, supraviețuiește iernii, făcându-și copci în gheață pe care le menține deschise rozând gheața de dedesubt. Vara, foca trăiește printre rocile stâncoase de la capătul nord-estic al lacului, hrănindu-se cu pești.
Apele sale albastre exercită o fascinaţie magnetică, iar ruşii de pretutindeni îl consideră Marea cea Sfântă – cea mai mare minune a naturii din ţara lor – un simbol al Rusiei deloc mai prejos decât Marele Canion al Statelor Unite, „Baikal” înseamnă „apă multă” în limba populaţiei kurykan, care a trăit aici în urma cu 1300 de ani.
Bibliografie:
Atlasul Minunilor Naturii, Editura Aquila 93, Oradea, 2000;
sursa foto: www. wikipipedia.ro/Lacul Baikal.
