1926, septembrie 8: În satul de câmpie Făcăeni, județul Ialomița, se naște Ștefan Bănulescu, al optulea fiu din cei unsprezece ai plugarilor Ion și Elena Bănulescu.

1926 – 1935: Copilăria și-o petrece în satul natal. O evocare directă a primilor ani, a ambianței de familie, a universului uman și a locurilor natale o regăsim în ciclul memorialistic „Elegii la sfârșit de secol” (în prozele „Locuri misterioase”, „Șlepul”, „Troienele”, „Moara lui Fuierea”, „Tabăra”, din capitolul „Călărețul de argint”).

1935 – 1938: Urmează cursurile școlii primare în satul natal.

1938 – 1945: Urmează și absolvă Liceul „Știrbey-Vodă” din Călărași, secția română-latină.

1945 – 1948: Urmează cursurile Facultății de Drept, având ca profesori pe Istrate Micescu, Dimitrie Gusti, Constantin Narly.

1948 – 1952: Urmează Facultatea de Filologie din București, având ca profesori pe George Călinescu, Tudor Vianu, Al. Rosetti, Iorgu Iordan, Alexandru Graur.

1952, martie: Debutul publicistic al lui Ștefan Bănulescu cu un eseu despre opera lui Gogol, intitulat „Din Petersburg”, în revista „Viața Românească”.

1954 – 1962: Intensă activitate publicistică. Colaborează la revistele „Contemporanul”, „Gazeta Literară”, „Tribuna”, „Steaua” cu o serie de reportaje-eseu, dominante fiind cele cu caracter literar-cultural (în unele dintre ele inserează câteva din „Cântecele de câmpie”).

Semnează eseuri despre locurile de origine ale scriitorilor clasici Eminescu, Caragiale, Creangă, Rebreanu; dintre acestea, include în volumul „Scrisori din Provincia de Sud-Est” (1976): „Realitatea în căutarea ficțiunii” (Rebreanu) și „Haimanalele – Ploiești-Mizil-București” (Caragiale).

1954 – 1959: Redactor la revista „Gazeta Literară”, de sub direcția prozatorului Zaharia Stancu.

1960: Debutează, la vârsta de 34 de ani, cu volumul de reportaje „Drum în câmpie”. Ulterior, scriitorul va renega sau va trece sub tăcere acest debut. Confuzia care va exista mai târziu  în privința anului nașterii sale începe cu mențiunea de pe coperta a treia a volumului, unde, în loc de 1926, figurează 1929. (Anul corect al nașterii apare, pentru prima oară, în timpul vieții sale, de-abia în tabelul cronologic din cea de-a VI-a ediție a „Iernii bărbaților”, îngr. De Gabriel Dimisianu).

1963 – 1964: Începe publicarea nuvelelor sale în periodice („Gazeta Literară” și „Luceafărul”); apar, în ordinea tipăririi, „Mistreții erau blânzi”, „Dropia”, „Gaudeamus”, „Masa cu oglinzi”, „Satul de lut”, „Vară și Viscol”.

1965, iulie: Debut editorial cu o carte de literatură, la vârsta de 39 de ani: apare la Editura pentru Literatură volumul de nuvele „Iarna bărbaților” (Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor). Volumul a apărut integral (sau parțial în antologii), în limbile germană, franceză, engleză, spaniolă, rusă, sârbă, polonă, cehă, maghiară.

1966 – 1967: Bursier la Universitatea din Urbino.

1967: Apare, la Editura pentru Literatură, ediția a II-a a volumului „Iarna bărbaților”.

1968:  Apare, la Editura pentru Literatură, volumul de poeme „Cântece de câmpie” (tipărite anterior, în periodice, între anii 1956 – 1964).

1968 – 1971: Redactor-șef la revista literară  „Luceafărul”.

1971: Apare, la Editura Cartea Românească, ediția a III-a a volumului „Iarna bărbaților”, „revăzută și adăugită”, incluzând două nuvele noi; în afară de acestea, structura și conținutul câtorva texte suferă modificări importante.

1971 – 1972: Bursier la Universitatea din Iowa City, International Writing Program.

1973 – 1975: Publică în revistele „România literară” și „Familia” seria de eseuri „Scrisori din Provincia de Sud-Est”.

1976: Apare, la Editura Albatros, volumul de proză eseistică ce, inițial, s-a numit „Scrisori provinciale”, titlul dorit de autor fiind însă acela de „Scrisori din Provincia de Sud-Est”. Volum distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor, secțiunea eseistică.

1977: Apare, la Editura Eminescu, romanul „Cartea de la Metopolis”, singurul volum publicat de scriitor din anunțata tetralogie a „Cărții Milionarului”. Romanul a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 1977.

1979: Apare, la Editura Eminescu, ediția a IV-a, definitivă, a volumului de nuvele „Iarna bărbaților”, cu un „Cuvânt înainte” al autorului și o „Addenda” cuprinzând poemele „Cântece de câmpie” (pentru a sublinia universul unitar al cântecelor cu cel din nuvele).

1980: În „Literatur im technischen Zeitalter”, revistă literară din Berlinul de Vest, sunt publicate ample capitole din romanul „Cartea de la Metopolis”.

1983: Bursă de studii la Academie der Künste (Berlinul de Vest) în cadrul programului D.A.A.D. (Deutcher Akademischer Austauschdienst – Serviciul Academic German pentru schimburi culturale din Berlinul de Vest).

1984: În Literarisches Colloquim-Editionen, Berlinul de Vest, apare în limba germană o culegere de proză scurtă a autorului, intitulată „Verspätetes Echo” („Ecoul întârziat”).

1988 – 1989:  Începe publicarea, în revistele „Viața Românească” și „România literară”, a primelor fragmente din romanul „Cartea Dicomesiei”  (volumul al II-lea din ciclul „Cartea Milionarului”), precum și din ciclul memorialistic „Elegii la sfârșit de secol” (pagini din capitolele „Călărețul de Argint” și „Povestiri din Muzeul Scrisorilor”).

1990 – 1993: Deține funcția de vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România.

1991: Editura Minerva tipărește nuvelele autorului în colecția „Biblioteca pentru toți”.

1994: Apare, la Editura Nemira, volumul „Scrisori din Provincia de Sud-Est sau O bătălie cu povestiri”.

1995: Suhrkamp Verlag, din Frankfurt am Main, publică un volum de nuvele și povestiri de Ștefan Bănulescu, sub titlul „Ein Schneesturm aus anderer Zeit” (Un viscol de altădată), traducerea în germană de Veronika Riedel, postfață de Ernest Wichner.

1996: Apare, în limba franceză, la Editura Jacqueline Chambon din Nîmes, corpusul de nuvele din volumul „Iarna bărbaților”, sub titlul „Quand les sangliers étaient doux” (Când mistreții erau blânzi), traducerea și prefața de Georgeta Horodincă.

1996: Editura Albatros, în colaborare cu Editura Universal-Dalsi, publică romanul „Cartea de la Metopolis” (ediția a III-a, definitivă), cu un scurt „Cuvânt al autorului” și cu un tabel cronologic cuprinzând date selective bio-bibliografice.

1997: Editura Alfa tipărește, sub titlul „Un regat imaginar”, prima ediție de „Nuvele și Povestiri” care înglobează aproape toate piesele de acest gen ale autorului, apărute până acum în diferite volume sau numai publicate în reviste literare. Volumul cuprinde ciclurile: 1. „Iarna bărbaților”; 2. „Banchetul de la Castelul Alb”; 3. „Un alt Colonel Chabert”, iar în Addenda, poemele „Cântece de câmpie” – „documentele lirice” ale teritoriului imaginar pe care se desfășoară și circulă personajele nuvelelor.

1997, mai: Lui Ștefan Bănulescu i se acordă Premiul Național pentru Literatură al Uniunii Scriitorilor pe anul 1996 pentru întreaga sa creație literară.

1997, toamna: Primăria municipiului Călărași îi atribuie titlul de cetățean de onoare al orașului.

1998, mai 25: Ștefan Bănulescu încetează din viață în București, la Spitalul „Th. Burghele”.

Surse bibliografice:

BĂNULESCU, Ștefan. Opere, vol. I. Ediție îngrijită de Oana Soare; prefață de Eugen Simion. București: Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă; Editura Univers Enciclopedic, 2005, p. V-LV.

BĂNULESCU, Ștefan. Iarna bărbaților. Prefață și notă bibliografică de Gabriel Dimisianu. București: Editura Minerva, 1991, p. V-XXVII.

HORODINCĂ, Georgeta. Ștefan Bănulescu sau ipotezele scrisului. București: Editura Du Style, 2002.

Surse website:

https://stefanbanulescu.org/category/banulescu-sultana/

https://www.poezie.ro/index.php/author/0014099/%C8%98tefan_B%C4%83nulescu#bio

Sursa foto:

https://www.poezie.ro/index.php/author/0014099/%C8%98tefan_B%C4%83nulescu