Istoricul Bibliotecii ”Ștefan Bănulescu” Ialomița

 

Biblioteca Județeană ”Ștefan Bănulescu” Ialomița se prezintă ca o instituție de referință a spațiului ialomițean, care deține cel mai mare patrimoniu infodocumentar de tip enciclopedic din județ. Activitatea sa este orientată permanent spre diversificarea și modernizarea serviciilor dedicate utilizatorilor.

Prin natura resurselor informaționale, curente și retrospective, prin spațiile moderne și generoase de care dispune și prin oferta de acțiuni educative, formative, culturale si de petrecere a timpului liber, biblioteca noastră este unică în peisajul instituțiilor culturale ale județului Ialomița.

În jurul anului 1920, învățătorii satelor au pornit o activitate de înființare a căminelor culturale, insistând pe lângă autorități să construiască așezăminte culturale. Aceste așezăminte erau menite să ridice gradul de educație a populației sătești prin întruniri, șezători, conferințe și serbări.

Se scurseseră  aproape trei decenii din secolul al XX-lea și Slobozia nu avea o bibliotecă publică în adevaratul sens al cuvântului. Dovada stă în răspunsul pe care primăria l-a dat la o adresă din 21 martie 1929, Prefecturii, prin care se solicita ”un tablou cu bibliotecile populare și cercurile culturale întreținute de comună”. Și la o solicitare, din aceeași perioadă, a Bibliotecii Universitare “Regele Ferdinand din Cluj”, care cerea o donație de cărți și reviste vechi românești, primăria Sloboziei răspundea: ”Vă facem cunoscut că acest oraș nu dispune de asemenea cărți, gazete etc pentru a fi donate”.

După demersuri care au durat aproape patru ani, în anul 1933 poate fi consemnată  apariția primei biblioteci publice din Slobozia. Aceasta avea 1750 de volume, ” majoritatea legate”,  donație din partea familiei Chiru Constanța și maior V. Chiru, originari probabil din București.

Fondul de carte a fost preluat de administrația locală  printr-un act de donație întocmit în patru exemplare, legat la librăria și tipografia ”Cultura Poporului” ale lui Ștefan Vasilescu. Actul de donație, autentificat la Judecătoria Slobozia,  la 20 octombrie 1935, prevedea: ”Dăruim în deplină proprietate primăriei orașului Slobozia, județul Ialomița, o bibliotecă cu dulapul respectiv, cu volumele arătate în inventarul anexat (…) cu 1.750 de lucrări, majoritatea legate”. ”Donatorii, cerem ca biblioteca să fie numită ”Fundația Constanța și Maior V. Chiru”, denumire care va fi păstrată pe toată durata existenței ei, pentru realizarea scopului în care a fost dăruită și anume îndrumarea poporului spre cultura sănătoasă  și de folos lui și patriei noastre”. Spre final, actul de donaţie menţionează: „cum în prezent, în comună funcţionează o secţiune a Ligei culturale, persoană juridică, biblioteca va fi predată şi administrată de această instituţiune sub supravegherea primăriei proprietară, pe toata durata existenţei acestei secţiuni în comună”.

Biblioteca îşi va găsi locul în Căminul Cultural „Matei Basarab”, fiind considerată în documentele vremii că avea „o deosebită extindere, de la copilul de opt ani, care abia poate să-şi dezlege lecţia de citire la clasa a II-a, până la bătrânul albit de ani, dar a cărui inimă saltă şi azi la cântecele ostăşeşti, baladele lui Alecsandri, Coşbuc etc”. Despre aceeaşi bibliotecă se spunea că desfătă nu numai mintea, ci şi ochiul, fiind aşezată „într-un dulap mare impunător prin sobrietatea culorii şi a formei, şi a cărţilor în mare majoritate legate sau cartonate”. Trebuie precizat faptul că atunci cand au donat Sloboziei biblioteca lor, aducând-o de la Bucureşti, soții Chiru nu erau străini de acest oraș. Maiorul Chiru era ofiţer activ la unitatea militară din localitate (printr-un document al Primăriei din 3 iunie 1927 el era numit membru într-o comisie ca „reprezentant al Garnizoanei Slobozia”), iar doamna Chiru avea în Slobozia o afacere. Ei locuiau aici, pe strada Matei Basarab, la nr. 128. Doamna Constanţa Chiru era proprietara „Institutului de arte grafice, librărie, editură, papetărie şi confecţiuni de carte”. Firma se numea „Lumina poporului” şi a fost autorizată de Primăria Sloboziei să funcţioneze încă de la 14 august 1926.

Există dovezi că biblioteca a intrat în circuitul cultural al oraşului, între altele instituţia fiind întâlnită într-o enumerare din 1936 pe care Primăria o consemnează într-un raport despre instituţiile culturale existente şi active din oraş: Biblioteca „Fundaţia Constanţa şi Vasile Chiru”, Căminul Cultural „Matei Basarab”, societatea sportivă „Olimpia”, societatea de vânatoare „Dropia”, Cinema „Iordănescu”. În perioada grea a anilor 1940-1945, interesul autorităţilor locale din Slobozia pentru sprijinirea domeniului cultural nu s-a diminuat, în pofida atmosferei create de războiul aflat în plină desfăşurare.

În „Ghidul bibliotecilor din România” (colectiv de autori, Editura Encicliopedică Română, Bucuresti, 1970), la pag. 299, nr. crt. 951, este menţionată Biblioteca Orăşenească Slobozia, str. Matei Basarab, 210, cu următoarele date: „Bibliotecă publică. Înfiinţată în anul 1952. Secţie de împrumut pentru adulţi şi copii”.

Dupa anul 1950, când se înființează  biblioteca publică orașenească Slobozia, dar mai ales după 1968, anul reorganizării teritorial-administrative, când Slobozia devine capitala județului  Ialomița, instituțiile culturale devin o coordonată deosebit de importantă pentru viața culturală  a orașului Slobozia.

Paralel cu organizarea și consolidarea acestor instituții, viața culturală  a Sloboziei a înregistrat o diversificare aproape spectaculoasă, marcată de cenacluri literare (Luceafarul, Arcadia, Artis etc), festivaluri (”Ionel Perlea”- festival de interpretare a liedului), organizarea unor conferințe, simpozioane, colocvii.

La 25 decembrie 1972, biblioteca orășenească(formal, județeană) a fost mutată într-un nou sediu pe strada Matei Basarab, aproximativ vizavi de actuala clădire a cinematografului ”Ialomița”. Imobilul era cu etaj(aici fusese farmacia Cupali) și în el se afla deja secția pentru copii a bibliotecii.

În prima parte a anului 1973, biblioteca a fost închisă şi întregul fond de carte (aproximativ 20000 volume la acea dată) a fost supus unor operaţiuni biblioteconomice de clasificare pe domenii de activitate, de cotare sistematic-alfabetică, de organizare a cataloagelor prin întocmirea fişelor, cărţile fiind şi ele supuse unui proces de echipare specifică. Noul sistem de organizare biblioteconomică a activităţii, între care şi schimbarea sistemului de împrumut către cititori, era o adaptare îmbunătăţită a practicii de la Biblioteca Municipală Bucureşti. Întregul sistem creat atunci la Slobozia, prin strădania bibliotecarelor Alexandrina Mihalache, Cecilia Ionescu și Alex Găină, era modern şi eficient, foarte puţin utilizat în ţară, dar generalizat ulterior, cu care se operează şi azi.

În luna august 1973 biblioteca a fost redeschisă. În luna mai 1977, Secţia de împrumut pentru adulţi a fost mutată la Casa de Cultură a Sindicatelor (un important fond de carte a fost totuşi supus degradării şi retragerii din circuit prin depozitare la Căminul de Bătrâni şi la Liceul de Construcţii).

În luna noiembrie 1985, Biblioteca Judeţeană, căreia i s-a alăturat şi Secţia pentru copii, îşi va găsi un spaţiu mai adecvat, timp de aproape şase ani, într-un edificiu din zona Calipso, care adăpostea şi Casa Pionierilor.

La 23 aprilie 1991, Biblioteca Judeţeană, care este în acelaşi timp şi Bibliotecă Orăşenească, se oferea cititorilor în cel mai bun spaţiu din Centrul Cultural „Ionel Perlea”. Mai trebuie precizat faptul că, în anii ’80 a existat intenţia de a se construi în Slobozia un sediu special destinat bibliotecii, pentru care se şi comandase un proiect, care însă nu s-a mai materializat.

Biblioteca Județeană „Ștefan Bănulescu” Ialomița funcționează ca unitate cu personalitate juridică prin Decizia nr. 153/15.05.1990, emisă de Primăria Județului Ialomița, în clădirea situată pe Bd. Matei Basarab nr. 26- Centrul Cultural ”Ionel Perlea” și deține o filială – Filiala MB- în cartierul de răsărit al orașului, Bd. Matei Basarab, Bl. MB 20, Sc. D, parter.

Din anul 1998, Biblioteca Judeţeană poartă numele scriitorului Ștefan Bănulescu.

 

Bibliografie:

1. Stoian, George, “Slobozia: contribuții monografice”, Editura ”Star Tipp”, 2007
2. Alexandru Vlădăreanu, Gabi Ionașcu “Slobozia 400: studii și comunicări monografice”, Slobozia, 2011