Mircea Eliade spunea:
”Dacă poporul român dispare de pe fața pământului şi rămâne o carte a lui Eminescu, lumea va şti cine au fost românii”.
Sâmbătă, 15 ianuarie, fost o zi de mare însemnătate pentru neamul românesc, am sărbătorit două evenimente importante:
~172 de ani de la nașterea poetului național Mihai Eminescu și Ziua Culturii Naționale. Cu acest prilej, Biblioteca Județeană ”Ștefan Bănulescu” Ialomița, cu sprijinul Consiliului Județean Ialomița, și în colaborare cu Colegiul Național ”Mihai Viteazul” din Slobozia au organizat evenimentul cultural ”Dor de Eminescu”, ajuns anul acesta la ediția cu numărul XVI. Acesta a avut loc la Sala Studio, în incinta Centrului Cultural ”Ionel Perlea”, Slobozia.
Ne-au onorat cu prezența și le mulțumim:
-doamna Paula Romanescu – scriitor, traducător
-doamna Carmen Mușat Coman- scriitor, editor Editura Cununi de Stele
De asemeni, mulțumim doamnei prof. Laura Gheorghe, elevei Ilinca Dascălu de la Liceul de Arte ”Ionel Perlea” Slobozia, pentru momentele muzicale cu care ne-a bucurat sufletul, și doamnei bibliotecar Florea Ecaterina pentru momentul poetic deosebit.
Bucurându-se, an de an, de un număr mare de participanți din toată țara, Concursul Național de Creație Literară/Eseu ”Mihai Eminescu” , ediția a XIII-a, coordonat de doamna prof. Loredana Stan de la Colegiul Național ”Mihai Viteazul” Slobozia, a dus în fața publicului ialomițean tineri creatori, premiați la concurs, care au citit fragmente din creațiile literare.
Anul acesta s-au înscris la concurs 130 de lucrări din toată țara.
În cadrul evenimentului, cei prezenți au avut ocazia să primească și să se bucure de ”Înțelepciune gratis”(semne de carte, bilețele cu proverbe și cugetări bengaleze, culese și traduse din bengali de Amita Bhose) oferită de doamna Carmen Mușat Coman.
Felicitări tuturor participanților și mulțumim celor care au ales să se alăture manifestării!
”Vorba şi scriitura ne rămân puţine în faţa lui, dar nu atât de puţine ca să nu-l înălţăm tot mai sus, generaţie de generaţie, an de an. Şi cu atât ţara ne e mai mândră, mai în lucrare şi mai împlinită, cu atât dorul şi dragul şi timpul nostru de Eminescu este mai mare.[…]
Din plante simple, cea mai simplă – un fel de aer personal şi în acelaşi timp şi un fel de plămân al lui, este iarba. Eminescu poate fi comparat cu iarba. Când este, nimic mai firesc că este. Când nu este, nimic mai dureros. De Eminescu ţi se poate face dor şi foame.”
Nichita Stănescu