"...existenta bibliotecii manastirii, desigur prima biblioteca a acestei asezari care , conform unei catagrafii a zestrei manastirii, pe la 1854 avea 312 volume, 20 în româneste, 65 în frantuzeste, 9 in limba germana, 212 în limba greaca si 6 în alte limbi, refacerile repetate, consolidarile lacasului, pictarea si repictarea zidurilor, munca datorata sfintilor parinti, toata aceasta viata complexa, dinamica, pilduitoare le va fi modelat într-un fel sufletul celor din jur. "

În raspunsul primariei se preciza: "avem onoarea a va raporta ca în aceasta localitate nu exista decât doua biblioteci scolare si una populara înfiintata si întretinuta de comitetul scolii (era vorba de Biblioteca de la Scoala de baieti n.n.). comuna are prevazuta în bugetul pe anul 1929 drept subventie pentru comitetul scolar suma de lei – "(adica zero lei- n.n.). si la o solicitare din aceeasi perioada, a Bibliotecii Universitare "Regele Ferdinand" din Cluj, care cerea o donatie de carti si reviste vechi românesti, primaria raspundea: "Va facem cunoscut ca acest oras nu dispune de asemenea carti, gazete etc. pentru a fi donate". (La 13 aprilie 1885 a fost promulgate Legea depozitului legal, prin care fiecare tipografie era obligata sa trimita gratuit câte 3 exemplare din fiecare tiparitura pentru cele 3 biblioteci de anvergura nationala: Biblioteca Academiei Române, bibliotecile centrale din Iasi si Bucuresti. La 19 martie 1904 apare o noua lege a depozitului legal, îmbunatatita, care extinde obligativitatea depunerii tuturor categoriilor de imprimate la cele patru mari biblioteci din tara).

Fondul de carte a fost preluat de administratia locala printr-un act de donatie întocmit în patru exemplare, legat la libraria si tipografia "Cultura Poporului" ale lui Stefan Vasilescu. Actul de donatie, care va fi autentificat la Judecatoria mixta Slobozia, la 20 octombrie 1935, când primar era Ioan Andreescu, prevedea: "Daruim în deplina proprietate primariei orasului Slobozia, Judetul Ialomita o biblioteca cu dulapul respectiv continând volumele aratate în inventarul anexat (...) cu 1750 de lucrari majoritatea legate"(...). "Donatorii cerem ca biblioteca sa fie numita "Fundatia Constanta si Maior V. Chiru", denumire care va fi pastrata pe toata durata existentei ei, pentru realizarea scopului în care a fost daruita si anume: îndrumarea poporului spre cultura sanatoasa si de folos si lui si patriei noastre". Spre final, actul de donatie mentioneaza: "cum în prezent, în comuna functioneaza o sectiune a Ligei culturale, persoana juridica, biblioteca va fi predata si administrata de aceasta institutiune sub supravegherea primariei proprietara, pe toata durata existentei acestei sectiuni in comuna".

Biblioteca îsi gasi locul în Caminul Cultural "Matei Basarab", fiind considerate în documentele vremii ca avea “o deosebita extindere, de la copilul de opt ani, care abia poate sa-si dezlege lectia de citire la clasa a II-a, pâna la batranul albit de ani, dar a carui inima salta si azi la cântecele ostasesti, baladele lui Alecsandri, Cosbuc etc". Despre aceeasi biblioteca se spunea ca desfata nu numai mintea, ci si ochiul, fiind asezata "într-un dulap mare impunator prin sobrietatea culorii si a formei, si a cartilor în mare majoritate legate sau cartonate'. Am redat toate aceste amanunte despre impresia pe care a produs-o aparitia acestei biblioteci tocmai pentru a sublinia faptul ca înfiintarea unei biblioteci adevarate in acei ani reprezenta un eveniment de exceptie. Trebuie precizat faptul ca atunci cand au donat Sloboziei biblioteca lor, aducând-o de la Bucuresti, sotii Chiru nu erau straini de acest oras. Maiorul Chiru era probabil ofiter activ la unitatea militara din localitate (printr-un document al primariei din 3 iunie 1927 el era numit membru intr-o comisie ca "reprezentant al Garnizoanei Slobozia"), iar doamna Chiru avea in Slobozia o afacere. Ei locuiau aici, pe strada Matei basarab, la nr. 128. Doamna Constanta Chiru era proprietara "Institutului de arte grafice, librarie, editura, papetarie si confectiuni de carte". Firma se numea "Lumina poporului" si a fost autorizata de primaria Sloboziei sa fuctioneze înca de la 14 august 1926.

Chiar dupa mai multi ani, în 1942, într-o anexa la Regulamentul de organizare si functionare a Primariei Slobozia (emisa la 2 iunie) se consemneaza existenta Caminului Cultural "Matei Basarab" care avea "o biblioteca populara".
Exista date si despre activitatea culturala din comunele "satelit" ale Sloboziei la începutul anilor '30. cele doua comune raporteaza, la 30 septembrie 1933, Preturii plasii Slobozia: "...iar caminele culturale (in Bora n.n.) nu sunt in aceasta comuna. Biblioteci se raporteaza: 1-numita Biblioteca populara "Vasile Alecsandri" înfiintata la 30 decembrie 1927. Are 570 de carti"; iar in raportul de la Slobozia Noua se spune: "Avem onoarea a va raporta ca în aceasta comuna nu se gaseste înfiintat pâna în prezent camin cultural si nici biblioteca populara".

În referirile din aceste rapoarte asupra bibliotecilor se consemneaza: Scoala primara mixta: "scoala nu dispune de muzee, biblioteci, camine culturale si case de citire"; Scoala primara de baieti- "functionaeaza o biblioteca sateasca cu 500 de volume care are 20 de cititori"; Scoala primara de fete- "scoala are o biblioteca pedagogica cu 17 volume si 6 cititori, o biblioteca sateasca cu 89 de volume si 30 de cititori si o biblioteca scolars cu 97 de volume si 82 de cititori". Dar informatia deosebita oferita de documente este aceea privitoare la cartile detinute de învatatori în bibliotecile personale. La Scoala primara de baieti sase învatatori aveau acasa 1880 de carti, la Scoala primara de fete sase învatatori detineau 5290 de carti (învatatoarea Vasilica Dinescu, in vârsta de 31 de ani, avea in biblioteca personala 3000 de volume), iar Scoala primara mixta trei învatatori aveau 840 de volume. În total, 8640 de carti se aflau in bibliotecile personale ale celor 15 învatatori. Cifra ar putea parea exagerata, dar chiar daca ea se afla pe aproape de adevar trebuie sa conchidem ca aceste carti aveau totusi un oarecare circuit de lectura, alaturi de altele ale altor intelectuali, si în consecinta, nevoia de carte a slobozenilor era în mod semnificativ satisfacuta.

Biblioteca Scolii primare de baieti fusese distrusa complet în timpul primului razboi mondial si refacuta in anul 1919 prin donatii si cumparari, astfel ca în anul 1940 ea dispunea de un fond mai generos de carte- 388 de volume, cu o medie de 200-220 cititori inregistrati anual. În sfârsit, Scoala primara de fete, a carei biblioteca se înfiintase, de asemenea, imediat dupa razboi dispunea de 216 carti "entru eleve, corp didactic si popor", ultima mentiune sugerând si caracterul acesteia de biblioteca publica.

Mai trebuie precizat faptul ca, in anii '80 a existat intentia de a se construi in Slobozia un sediu special destinat bibliotecii, pentru care se si comandase un proiect, care insa nu s-a mai materializat.

Producerea acestui fapt o desprindem dintr-un plan de munca pe trimestrul al IV lea al anului 1950, document intocmit de sectia culturala a Comitetului provizorie al raionului Slobozia, in care se spune: "In acest trimestru se va infiinta biblioteca raionala cu un dublu fond de carti si care va avea o activitate exemplu pentru celelalte biblioteci". Intr-adevar, in documentele de dupa aceasta data va fi consacrata denumirea de "biblioteca raionala", desi ea indeplinea rolul unei biblioteci orasenesti. Fondul de carte al acesteia va spori insa greu; dupa trei ani, de exemplu, numarul volumelor va creste cu 6886 de unitati, dar multe dintre ele erau un fel de maculatura fara valoare: insailari politice, traduceri de autori sovietici mediocri, brosuri de propaganda. Timp de aproape 20 de ani, mentiunile despre aceasta institutie vor fi sporadice: pentru activitatea din anul 1960 va fi aspru criticata fiindca "nu indruma cele 14 biblioteci de casa si cercurile de citit din oras", iar la sfarsitul anului 1964 se va produce infiintarea unei sectii speciale destinate copiilor. Biblioteca functiona in doua camere dintr-un imobil al familiei Serban (pe strada Matei Basarab, dincolo de manastire), mai avea un mic depozit, opt rafturi si ajunsese, in anul 1972 (cand, formal, devenise deja biblioteca judeteana) la doar circa 20000 volume. Abia in anul 1972 institutia va incepe sa cunoasca schimbari notabile.

Timp de aproape 20 de ani, mentiunile despre aceasta institutie vor fi sporadice. Pentru activitatea din anul 1960 va fi aspru criticata fiindca "nu îndruma cele 14 biblioteci de casa si cercurile de citit din oras", iar la sfârsitul anului 1964 se va produce înfiintarea unei sectii speciale destinate copiilor. Biblioteca functiona in doua camere dintr-un imobil al familiei Serban (pe strada Matei Basarab, dincolo de manastire), mai avea un mic depozit, opt rafturi si ajunsese, in anul 1972 (când, formal, devenise deja biblioteca judeteana)la doar circa 20000 de volume. Abia in anul 1972 institutia va incepe sa cunoasca schimbari notabile.
...devenirea ca resedinta de raion a Sloboziei a însemnat si constituirea unor organisme administrative (sectia culturala a Sfatului popular raional) si a unor institutii de practica culturala: biblioteca oraseneasca va fi "raionala".

Dar, fiindca în acest sediu conditiile de lucru erau dintre cele mai rele pentru biblioteca, directorul de atunci al caminului cultural, profesorul Gh. Nedelcu, s-a adresat Sfatului popular al orasului cu un memorium care semnala faptul ca, din cele 6000 de volume ale bibliotecii (nu 23000, câte consemneaza Ghidul bibliotecilor de care am amintit mai sus!), mai mult de jumatate stau "pe jos si sub tejghea". Se solicitau rafturi, precum si 6 mese si scaune pentru sala de lectura. Rezolutia primarului Ion Vasilescu pe acest memoriu era clara si nu dadea sperante: "raspundeti prin adresa ca nu avem fonduri". Asa se face ca directorul Gh. Nedelcu a primit la 17 ianuarie urmatorul raspuns: "va comunicam ca acest Sfat Popular nu va poate da dulapuri pentru carti din mobilierul sau deoarece nici el nu are suficient”. Si pentru ca fusese prea îndrazneata, conducerea caminului cultural a intrat în dizgratia autoritatilor fiindca în sesiunea Sfatului Popular orasenesc din 2 martie 1952 se hotara "schimbarea elementelor dusmanoase din conducerea caminului cultural".

Deschidem in continuare o paranteza în timp pentru a urmari, pe scurt, traseul institutiei. În prima parte a anului 1973, biblioteca a fost închisa si întregul fond de carte (aproximativ 20000 volume la acea data) a fost supus unor operatiuni biblioteconomice de clasificare pe domenii de activitate, de cotare sistematic-alfabetica, de organizare a cataloagelor prin întocmirea fiselor, cartile fiind si ele supuse unui proces de echipare specifica. Noul sistem de organizare biblioteconomica a activitatii, între care si schimbarea sistemului de imprumut catre cititori, era o adaptare imbunatatita a practicii de la Biblioteca Municpala Bucuresti. Întregul sistem creat atunci la Slobozia, prin stradania bibliotecarelor Alexandrina Mihalache si Cecilia Ionescu, era modern si eficient, foarte putin utilizat în tara, dar generalizat ulterior, cu care se opereaza si azi.

În luna noiembrie 1985, biblioteca Judeteana, careia i s-a alaturat si sectia pentru copii, îsi va gasi un spatiu mai adecvat, timp de aproape sase ani, într-un edificiu din zona Calipso care adapostea si Casa pionierilor. La 23 aprilie 1991, Biblioteca Judeteana, care este în acelasi timp si boblioteca oraseneasca, se oferea cititorilor în cel mai bun sptaiu din Centrul Cultural "Ionel Perlea". Mai trebuie precizat doar ca, în anii '80, a existat intentia de a se construi in Slobozia un sediu special destinat bibliotecii, pentru care se si comandase un proiect, care însa nu s-a materializat.