Socotită drept unul dintre cele mai celebre și cutezătoare portrete ale celui de-al XX-lea veac, această operă reprezintă pe aceea care a vrut ca până la sfârșitul vieții să rămână Mlle Pogany- Domnișoara Pogany.
Pictoriță, Margit Pogany a inspirat sculptorul între anii 1910-1933, acesta realizând o serie de portrete- în mare parte distruse chiar de el, lucrate în felurite materiale, dintre care s-au păstrat numai șapte versiuni: trei de marmură și patru de bronz.
Artistul a istorisit câteva din etapele procesului îndelungat de creație, pentru a ajunge, după douăzeci și trei de ani, la forma definitivă. Cea dintâi Mlle Pogany avea brațele precis modelate , părul bogat strâns într-o coadă pe grumaz, dar fața, cu excepția ochilor și a liniei arcuite a sprâncenelor, își pierduse trăsăturile particulare.
În versiunea următoare, capul va lua forma ovală definitivă, șuvițele bogate prelungindu-se ușor de-a lungul gâtului, totul fiind tratat în curbe ondulate.
Într-o ultimă versiune- capul brațele și părul unduiesc la unison. Pornind de jos curbele se avântă asemenea unei plante ce crește și se desfășoară de-a lungul grumazului, lăsându-și amprenta pe întreaga compoziție.
Ochii ei stranii ce-i cotropesc obrazul aduc aminte de ochii Precistelor zugrăvite pe vechi icoane de tradiție bizantină, lucind în orbite sub două imense arcade ritmate cu ovalul chipului.
Domnișoara Pogany este clasată în categoria „Tezaur” a Patrimoniului cultural național.
Bibliografie: Barbu Brezianu, Brâncuși în România, Editura Bic All, București, 1998.
